De -a lungul istoriei umane, caracteristicile fizice au fost utilizate pentru a clasifica și, din păcate, a discrimina împotriva diferitelor grupuri de oameni. Printre aceste trăsături, culoarea ochilor a jucat un rol surprinzător de semnificativ și adesea problematic în clasificarea rasială. Acest articol se încadrează în istoria întunecată a modului în care culoarea ochilor a fost folosită greșit pentru a sprijini ideologiile rasiste, impactul său asupra societății și modul în care înțelegerea și tehnologia modernă ne schimbă perspectiva asupra acestei caracteristici umane distincte.
Fascinația pentru culoarea ochilor datează din civilizațiile antice. Cu toate acestea, utilizarea sa ca instrument pentru clasificarea rasială a obținut proeminență în timpul epocii iluminării în secolul al XVIII -lea, coincidând cu ascensiunea rasismului științific.
Carl Linnaeus, adesea numit tatăl taxonomiei moderne, a inclus culoarea ochilor în clasificarea sa de rase umane în lucrarea sa din 1735 „Systema Naturae”. El a clasificat oamenii în patru grupuri:
1. Europaeus: cu ochi albaștri, blând, inventiv
2. Asiatic: cu ochii căprui, melancolic, lacom
3. Americanus: cu ochi negri, coleric, combativ
4. Afer: cu ochi negri, flegmatic, indolent
Acest sistem de clasificare, în timp ce a apărut pentru timpul său în încercarea de a clasifica diversitatea umană, a pus bazele pentru secole de rasism pseudoscientific.
Secolul al XIX -lea a înregistrat o explozie de interes pentru teoriile rasiale, culoarea ochilor jucând un rol central în multe dintre aceste încercări greșite de clasificare umană.
1. Frenologie și fizionomie: aceste pseudosciențe au pretins că determină caracterul și capacitatea mentală bazată pe caracteristici fizice, inclusiv culoarea ochilor.
2. „Eseul despre inegalitatea raselor umane” de Arthur de Gobineau (1853-1855): Această lucrare influentă a propus o ierarhie a curselor, cu „rasa ariană”, caracterizată de Blue Eyes, în vârf.
3. „Fundațiile secolului al XIX -lea” (1899) de la Houston Stewart Chamberlain: această carte a popularizat în continuare ideea de superioritate nordică, subliniind ochii albaștri ca un marker al stocului rasial „pur”.
Dr. Emma Richardson, istoric specializat în istoria științei, notează, „Secolul al XIX-lea a văzut o conflict periculos de metode științifice emergente, cu prejudecăți de lungă durată. -
Cea mai infamă și tragică utilizare a culorii ochilor în clasificarea rasială a venit în timpul regimului nazist din Germania. Ideologia nazistă a supremației ariene a pus o valoare ridicată pe ochii albaștri, împreună cu părul blond și pielea corectă, ca markeri ai „purității rasiale”.
1. Legile Nuremberg (1935): Aceste legi antisemitice au folosit caracteristici fizice, inclusiv culoarea ochilor, pentru a defini și persecuta oamenii evrei.
2. Programul Lebensborn: Acest program nazist a urmărit să crească populația „ariană”, răpind adesea copiii cu trăsături „dezirabile”, precum ochii albaștri din teritoriile ocupate.
3. Experimentele lui Josef Mengele: Notivul medic nazist a fost obsedat de culoarea ochilor, efectuând experimente crude pe prizonierii din lagărul de concentrare, în special gemenii, în încercarea de a schimba culoarea ochilor.
Dr. Sarah Thompson, un savant al studiilor Holocaustului, subliniază: „Fixarea nazistă asupra culorii ochilor ca marker rasial arată modul în care trăsăturile fizice aparent benigne pot fi armate în slujba ideologiilor genocidice”.
În urma celui de -al Doilea Război Mondial, comunitatea științifică a început să conteste activ și să demonteze teoriile rasiste bazate pe trăsături fizice precum culoarea ochilor.
1. Declarații UNESCO despre rasă (1950-1967): Aceste declarații influente au respins clasificările rasiale anterioare și au subliniat unitatea speciilor umane.
2. Studii genetice: Progresele genetice au relevat natura complexă și poligenă a trăsăturilor precum culoarea ochilor, debuncarea categoriilor rasiale simpliste.
3. Schimbare antropologică: domeniul antropologiei s -a îndepărtat de clasificările fizice către înțelegerile culturale și sociale ale diversității umane.
Astăzi, înțelegerea noastră despre culoarea ochilor este mult mai nuanțată și fundamentată științific:
1. Moștenire complexă: Știm acum că culoarea ochilor este determinată de mai multe gene, nu de un model simplu dominant-recesiv.
2. Genele OCA2 și HERC2: Aceste gene joacă roluri semnificative în determinarea culorii ochilor, dar sunt implicate multe altele.
3. Spectrul continuu: Culoarea ochilor este recunoscută ca o trăsătură continuă, nu ca categorii discrete.
4. Diversitate globală: Cercetările au dezvăluit marea diversitate de culori ale ochilor din toate populațiile, provocând stereotipuri vechi.
Dr. Michael Lee, un genetician specializat în pigmentare, explică: „Genetica culorii ochilor sunt mult mai complexe decât și -ar fi putut imagina teoreticienii rasiali timpurii. Nu există nicio bază genetică pentru utilizarea culorii ochilor ca marker al rasei sau strămoșilor.
Interesant este că, pe măsură ce știința continuă să elimine mituri vechi despre culoarea și rasa ochilor, apare o nouă tendință care sărbătorește frumusețea unică a ochilor fiecărei persoane. Odată cu avansarea tehnologiei camerei de smartphone, mulți oameni captează acum imagini de înaltă rezoluție ale propriilor irisuri, o practică adesea denumită „selfie-uri pentru ochi” sau „portrete de iris”.
John Davies, un artist digital specializat în Iris Photography, împărtășește: „Aceste fotografii Iris apropiate dezvăluie o lume incredibilă de culoare și model, care este unică pentru fiecare individ. Este o amintire puternică a diversității umane dincolo de categoriile simpliste”.
Pentru cei interesați să capteze propriile lor fotografii Iris:
1. Folosiți lumina naturală și o mână constantă
2. Experimentați cu atașamente pentru lentile macro pentru smartphone -uri
3. Concentrați -vă pe scoaterea detaliilor complexe ale irisului
Această tendință în Fotografie pentru ochi Servește ca un contrast înflăcărat cu greșelile istorice ale culorii ochilor, sărbătorind unicitatea individuală, mai degrabă decât încercarea de a clasifica sau judeca.
În ciuda progreselor științifice, utilizarea greșită istorică a culorii ochilor în clasificarea rasială continuă să aibă un impact subtil asupra societății moderne:
1. Reprezentare media: Anumite culori ale ochilor sunt încă suprareprezentate în mass -media, perpetuând standardele de frumusețe înrădăcinate în ideologiile rasiste.
2. Colorism: În cadrul unor comunități, culoarea ochilor poate juca în continuare un rol în atitudinile coloristice.
3. Prejudecată implicită: Studiile au arătat că oamenii pot deține în continuare prejudecăți inconștiente bazate pe culoarea ochilor, influențați de stereotipurile istorice.
4. Înscrierea culturală: Lentilele de contact colorate pentru a schimba culoarea ochilor pot uneori să se îndrepte pe un teritoriu problematic al impersonării rasiale.
Pe măsură ce continuăm să ne confruntăm cu moștenirea clasificării rasiale, inclusiv rolul culorii ochilor, mai multe abordări cheie sunt cruciale:
1. Educație: Predarea istoriei rasismului științific, inclusiv a utilizării greșite a trăsăturilor precum culoarea ochilor, este esențială pentru a preveni repetarea greșelilor din trecut.
2. Reprezentare: promovarea unei reprezentări diverse în mass -media și a standardelor de frumusețe provocatoare bazate pe culoarea ochilor sau alte caracteristici rasiale.
3. Alfabetizarea științifică: încurajarea înțelegerii publice a complexității genetice a trăsăturilor precum culoarea ochilor pentru a combate categorizările rasiale simpliste.
4. Sensibilitate culturală: fiind conștient de contextul istoric al culorii ochilor în discuțiile despre rasă și aspect.
5. Sărbătoarea diversității: îmbrățișarea spectrului larg al culorilor ochilor umani ca un testament al bogatului diversitate genetică a speciilor noastre.